Ceata...

Pfiuu..nu-mi vine sa cred ca am ajuns si la ziua aceasta.M-am cufundat intreaga noapte in ganduri negre si eram pe punctul de a prinde rasaritul,nu intr-un mod prea romantic ci cu picioarele pe perete,capul in jos,ascultand ritmul calmant al pisicilor mele care torceau. Nu m-a prins nici dimineata prea bine.E o stare din aia de neastampar,care nu se intregeste nicidecum prin miscare.Poate daca mi-as permite sa-mi eliberez vreun tipat.Viata incuiata de apartament!Nu poti nici sa plangi in tihna daca vrei,ca doar peretii nu sunt de otel si doar vecinii nu au alta treba de facut.Am un moment din acelea in care vrei ori sa putrezesti intr-o cafenea cu un "zahar cu cafea" in fata ascultand la radio Europa FM,fara a inmagazina in minte vreo stire,doar privind in gol,judecand dupa firea noastra naiva gesturile oamenilor de prin jur,ori sa te afli in pustietate,fara cablu,fara net dar in ciuda chestiilor astea sa asculti un bluess dintr-ala care te scote din cotidian si in cel mai rau caz te afunda cu gandul la vreo scena amintita din trecut.
Poate sa scrii ceva,poate poezie...daca mai poti...daca mai ai cu ce scrie...daca nu cumva esti prea secat de vesnicele randuri de dulceata pentru vre-un Fat-Frumos cu ochii de verdeata,sau vesnicele idealuri nepatrunse de minti obscure...
M-am lasat doborata de monotonie,orice imi doresc nu pot implini sau realizez pe parcurs ca nu e ceea ce imi doream. Ma ascund din ce in ce mai tare in lectura si doar atunci nu mai simt nimic.Am ajuns sa mi se para ca o zi a trecut in zadar daca nu am citit ceva in ziua respectiva.De multe ori realizez la sfarsitul unei carti cum aceasta mi-a facut rau,cum traind iluzia ei transpusa in interiorul meu ma ranesc.Citind" Fata cu cercel de perla"am constientizat pentru a mia oara forta distructiva ce actioneaza asupra noastra odata cu timpul care trece...ce e o fata care se sfieste sa-si arate podoaba capilara? Azi...nimic.