Time...

Se scurg farame din iluzia vesniciei si odata cu ele si noi...ne risipim din scoarta dura ce ne-a indurat de-atatia ani,ca sa pierim la fel ca toti...Amintiri in loc de trecut,inconstienta acum in prezent,vise pe viitor...
Tot ce stim e ce nu gandim,cu cat gandim mai mult cu atat suntem mai convinsi ca ne inselam...iar si iar...
Nimic stabil,nimic trainic,nimic real si cladim cu totii acest vis,temandu-ne mereu de prabusirea lui si de abis...vom innota in mocirla asta atat cat ne ingaduim si cand vom scoate capul la suprafata vom spune doar atat:E prea tarziu...