Ploua cu zile

Ploua...sunt uda,trista ,sora mea a plecat azi la facultate,scriu din laboratorul de info al scolii,acusi dau test si viata-i ploioasa...
Mi-e foame si ma intriga tampenia asta de senzatie care indrazneste sa-si mai faca loc in asemenea moemente.
Am avut parul cret azi-dimineata,la 7,acum e 8 si parul meu s-a indreptat,ploua asa urat...ploua cu amintiri si tristete,cu inceputuri si sfarsituri triste doar ca nimeni nu stie asta,abia daca stiu si eu...
Urmeaza ora de sport si eu am febra musculara,febra sufleteasca si imaginara.Nu stiu care e mai grava,cum nu stiu nici de unde mi-am autodiagnosticat "bolile"...
Azi ploua urat,dar maine va ninge frumos ,tot cu picaturi de ploaie...
Sunt trista inca o data si pana la ora 9 ma voi fi plictisit sa numar a cata ora sunt trista.
Ahhhh!!!Ploua asa urat...neoanele fac intuneric,oamenii se schimonosesc in fel si chip ca sa faca concurenta soarelui de afara. Vreau sa spun ceva inteligent si realizez ca am pana de idei,pana de la ploaie...

One year...

25 septembrie...

Absenta amara,parguita de dor...
Amintiri...

Lumea mea se face praf...

"Te rog ajuta-ma,te rog ridica-ma..."

Cand Dumnezeu iti inchide o usa iti deschide o fereastra...Si ce te faci daca fereastra e prea sus si pana "jos" te faci praf?
Ce sa faci daca esti prea mic in asta lume tumultoasa in care nimeni nu are timp nici sa-si spuna amarul,daramite sa i-l vindece altuia...
Ce sa faci daca nuanta sufletului tau a palit atat de tare incat nu te mai vede...incat nu te mai vezi...
Ce sa faci daca ce simti tu mai intens nu se dovedeste a fi decat un sir interminabil de durere ca un lant trofic...
Ce sa faci daca inima ta alearga in zadar fluturi de sperante,sclipiri de fericire...
Ce sa faci de dor ...

"Te rog ajuta-ma,te rog ridica-ma..."

Time...

Se scurg farame din iluzia vesniciei si odata cu ele si noi...ne risipim din scoarta dura ce ne-a indurat de-atatia ani,ca sa pierim la fel ca toti...Amintiri in loc de trecut,inconstienta acum in prezent,vise pe viitor...
Tot ce stim e ce nu gandim,cu cat gandim mai mult cu atat suntem mai convinsi ca ne inselam...iar si iar...
Nimic stabil,nimic trainic,nimic real si cladim cu totii acest vis,temandu-ne mereu de prabusirea lui si de abis...vom innota in mocirla asta atat cat ne ingaduim si cand vom scoate capul la suprafata vom spune doar atat:E prea tarziu...

Dreams

Ce zi...am plecat la scoala la ora sapte mi s-a facut rau si la opt eram acasa.Nu asta e important doar ca pe la ora zece eram moarta de somn si m-am culcat.Mai bine nu faceam asta.Am avut singurul vis din viata mea din care m-am trezit transpirata,tipand!Nu cred ca as putea lega doua cuvinte pentru a-l descrie...e un "talent" al meu de a nu putea sa-mi povestesc visele,dar stiu ca in el,in vis,constientizam ca e vis,voiam sa ma trezesc si cel mai bun mod de a reusi ,ma gandeam eu ca e,a tipa.Asta am si facut si am reusit sa scap...
As vrea sa scriu si lucruri mai concrete din viata mea de zi de zi,dar pur si simplu nu mi se intampla nimic deosebit,tot ce se schimba ,ce e in continua miscare,o miscare haotica de altfel,e gandirea mea.Ma surprind pe mine insami de cat de repde ma debarasez de anumite mentalitati si adopt altele,de cat de mult ma schimb cu fiecare zi ce trece...

Ce mult te-a iubit...ce mult te-a iubit...ce mult te-a iubit.

Nici aici nu pot sa ma desprind de melodiile lui Florin Chilian.Mi-au intrat adanc ,adanc pe sub piele si acum nu mai pot scapa de ele.Ma urmaresc pretutindeni,aici,in drum spre scoala,la scoala,in ore,in zarva de prin oras si imi alina astfel sufletul.Azi ma simt mai bine,am fost putin mai bine-dispusa,tot melancolica dar in alt mod ,intr-unul mai meditativ...mi-a placut si prima ora de psihologie,desi a fost doar o ora m-am simtit atat de plina de informatie si sentimente in acelasi timp.Intr-adevar un obiect folositor,complex,frumos...
Am inceput sa vorbesc mai mult despre ce simt,despre ce mi se intampla si ma simt mai libera.Chiar daca uneori am impresia ca dezvalui prea mutl din mine...dar ma simt mai descarcata cand recunosc ce simt,ce se petrece in launtrul meu,ma eliberez si poate asha voi constientiza realitatea si am voi conforma odata pentru totdeauna...
Mi-e dor sa fiu indragostita,dar nu asa cum sunt,sa am din nou sperante,sa-mi fac iluzii,sa visez,sa cred din nou ca e simplu si frumos sa fii indragostit.Din pacate m-au dezamagit multe si mult va dura pana sa-mi revin...
Nu vreau sa ma gandesc la asta,caci poate fericirea ma va lua astfel prin surprindere si voi trai din nou!!!

Seceta

Sincer,imi doresc sa scriu si eu mai mult despre lucruri mai putin triste ...dar...nu pot!!!
Nu stiu ce se intampla cu mine.Cand deschid pagina asta,doar cand vad "create new post" parca ma scutur de rautati,tristete si tot ce-i negru in mine si astern pe pagina asta.Poate altfel nici n-as avea ce scrie.Asta ce inseamna?Ca nu am nimic frumos in mine?Cred ca da...oricum sunt asha de goala...am crezut ca toamna cu tot ce aduce ea ma va reintoarce la pasiunea mea,la poezie,dar nu!Nu mai pot sa scriu...nu pot si nu pot,stau cu bucata aceea de hartie in fata si dak pun pixul pe ea ma ingrozesc de ce rezulta.Parca m-am secat de imagini artistice,de metafore,de frumos...dupa ce citesc ce am scris brusc mi se face rau,parca sunt versuri de manele.
Decat sa fac Doamne FERESTE asha ceva...mai bine renunt...
Spun asta acum,in momentul acesta,in accest impas,dar mai mult ca sigur nu voi renunta.Poezia e viata mea!
Adesea mama imi spune:"Ai grija,ca viata nu inseamna doar poezie!".Si are asha mare dreptate...Ma ingrozeste si gandul ca mai sutn trei ani si va trebui sa ma hotarasc la ce facultate sa merg.Nu-mi doresc decat "Litere",asta o stiu mai mult decat orice,dar sper sa nu fiu influentata de vesnica sintagma:"nu e de viitor".Chiar ieri am auzit la radio ca Facultatea de Litere din Iasi se plange ca doar jumatate din locuri s-au ocupat.Oare visurile nu sunt si ele importante?

Another start!

Da...a fost prima zi de scoala.Ciudat...mi-am dorit atat de mult sa vina odata ziua aceasta si totusi am fost atat de trista.Nu mai sunt bobocik :(
Probabil imi doresc sa reinvii amintirile din clasa a 9-a si de aceea ma gandesc cu nostalgie la acest lucru.
S-au facut cateva schimbari,de clasa,de profesori,colegi...totul e asha pustiu.Chiar si in imbulzeala de la intrarea in liceu eu observam ceva lipsa...un spatiu gol...in liceu si in mine...
Abia astept sa-mi intru in ritmul propriu al scolii,sa-mi ocup mintea cu altceva,sper cu invatatul pentru a reusi sa parcurg cu bine inca un an...un altfel de an,fara...multe...doar cu amintiri!Doamne ajuta sa-mi fie cat mai usor!Doar eu stiu ce vorbesc,proabil chineza pentru cititori dar ma abtin de la a da detalii despre starea asta golasa.Mi-as face in primul rand mie rau.Greu...

Jos

Ca tot vorbeam zilele trecute de posibilitatea de a fi eu schizofrenica.Acum chiar ma paste indoiala.
Nu stiu cum ,prin ce magie...daca asta e,si oricum..e neagra daca e,ca trece o zi,doua,o saptamana,si daca nu am plans atata timp trebuie sa recuperez,chit ca nu am motiv,sau cel pe care il am nu e destul de solid pentru o astfel de reactie.In fine.Vorbesc numai tampenii pentru ca ziua de azi a fost oribila! M-am simtit ca naiba(scuzati limbajul,dar e necesar!).Cand am impresia ca mi-e mai bine,ca am trecute peste...multe,parca invie toate in launtrul meu .Ma razboiesc cu mine insami sa le ignor dar ma acapareaza.1-0 pentru amintiri...

Hi Hi ;P

Cred ca daca imi citeste cineva blogul in ordinea postarii ma crede schizofrenica:))
Spun asta deoarece trec prea usor de la o stare la alta.Azi sunt super happy!Don't ask why.
Hi hi! -sunetul meu preferat!
Abia astept scoala.Nici in cazul asta nu stiu de ce...sau poate da...Cred ca simt nevoia unui program,a unei rutine pe care sa o savarsesc zilnic...am asa o stare de dezordine si am impresia ca scoala mi-o va indeparta.Am multe planuri pentru noul an,vreau sa fiu mult mai constiincioasa,sa invat mai bine,sa ma implic in absolut toate activitatile legate de...gata gata tac!Sunt penibila nu?:)))))))))Asta zic la fiecare inceput de an si desigur nu prea ma tind e cuvant.Oricum sunt foarte hotarata sa ma schimb...putin...nu mult:P hi hi
Chiar nu stiu ce e cu mine dar nu ma pot opri din dansat nici cand tastez.Am asa o energie si simt ca ma cuprinde pe toate laturile,simt ca am vointa sa fac tot ce imi doresc,sa indeplinesc tot ce imi propun!Amin!:))

La solitudine

Singuratatea mi-a inghitit si cuvintele pentru a descrie acest sentiment,aceasta stare de pustietate si dezolare...Nu-mi vine sa cred cum crezand ca ai totul,te trezesti brusc si realizezi ca nu ai de fapt nimic....nimic care sa te inalte.Nu-mi vine sa cred cum dintr-o data totul se poate prabusi in abisul melancoliei astfel incat sa iti negi chiar si momentele fericite...singuratate,moarte spirituala...